La fel ca alte viețuitoare, organismul uman este alcătuit din celule.            
Celula este unitatea fundamentală a tuturor organismelor vii

Celula se subimparte in doua categorii majore:
1. PROCARIOTE 
2. EUCARIOTE

PROCARIOTELE:
- nu au nucleu 
- nu au organite 
- nu se divid prin procesul de mitoză
- includ bacteriile

EUCARIOTELE:
- au nucleu
- au organite
- se divid prin procesul de mitoza
- includ plantele, animalele si oamenii

DESPRE STRUCTURA CELULEI
TOATE CELULE INCLUD DOUĂ COMPONENTE IMPORTANTE ȘI ANUME CITOPLASMA ȘI MEMBRANA PLASMATICĂ (CELULARĂ)

MEMBRANA PLASMATICĂ
-este alcătuită din lipide și proteine in special din fosfolipide.
-membrana plasmatică are aspect de ”sandwich” deoarece: 
 1.lipidele sunt așezate in două straturi 
 2.proprietățile fosfolipidelor despre care vom discuta mai jos oferă de asemenea acest aspect membranei. Astfel: capetele polarizate intră in contact cu apa din exteriorul și interiorul celulei iar capetele nepolarizate sunt situate față in față in interiorul membranei.
-Proteinele globulare integrate in această structură par să plutească motiv pentru care putem spune că membrana are o structură de mozaic fluid.
De asemenea aceste proprietăți fosfolipidice ii permit membranei să iși mărească masa atunci când veziculele unui organit prezent in interiorul celulei (apartul Golgi) fuzionează(se unește/contopește) cu ea.
GLICOLIPIDELE  sunt glucidele atașate de moleculele stratului lipidic situat spre exteriorul membranei 
GLICOPROTEINELE  sunt moleculele de glucide ce se unesc cu proteinele de pe suprafața externă

GLICOLIPIDELE ȘI GLICOPROTEINELE se recunosc una pe cealaltă servind astfel ca receptori pentru moleculele semnalizatoare precum hormonii

COLESTEROLUL stabilizează lipidele membranei reducându-i acesteia fluiditatea.

PROTEINELE MEMBRANEI  sunt transmembranare și periferice.
-cele transmembranare ocupă toată grosimea membranei, astfel incât se găsesc pe ambele fețe ale membranei și servesc drept canale pentru transportul membranar. Pot transporta de asemenea și molecule organice.
-cele periferice se găsesc pe suprafața membranei acționând ca enzime iar unele dintre ele au rol in remodelarea celulară din timpul diviziunii și a contracțiilor celulare.

DESPRE FOSFOLIPIDE:
au un capăt polarizat care are in structura sa fosfor. Capătul polarizat este atras de apă astfel putem spune că este hidrofil.
au un capăt nepolarizat care conține acizi grași. Capătul nepolarizat este hidrofob deoarece interacționează cu alte substanțe la fel, nepolarizate și respinge moleculele de apă.





CITOPLASMA ȘI ORGANITELE
-citoplasma este o substanță semilichidă cu consistența unui gel ce conține atât componenta principală a celulei care este nucleul cât și organitele acesteia in care se desfășoară numeroase funcții.
ORGANITELE:
1. Reticulul Endoplasmatic   este un organit ce se compune dintr-un ansamblu de membrane extinse intracitoplasmatic (in interiorul citoplasmei).
Poate fi:
Reticul Endoplasmatic Rugos atunci când prezinta ribozomi (structuri submicroscopice). Acesta este sediul unde are loc sinteza proteinelor iar ribozomii sunt niște corpusculi in care aminoacizii se combină chimic pentru a forma proteinele
Reticul Endoplasmatic Neted atunci când ribozomii lipsesc. Acesta este sediul sintezei lipidelor și a membranei precum si locul in care se depozitează calciul.

2. Aparatul Golgi este alcatuit din structuri sacciforme (saculeți) turtiți dar cu aspect curbat la capete. Acești săculeți se unesc intre ei și duc la formarea unei vezicule care se aseamănă cu o picătură. In acest organit proteinele și  lipidele sunt procesate și impachetate in vezicule inainte de a fi trimise spre destinația lor finală.

3. Lizozomul este o veziculă rezultată din Aparatul Golgi ce conține numeroase enzime cu rol in digestia celulară. Enzimele sale degradează particulele nutritive care pătrund in celulă și pune la dispoziția sa produșii finali.

4. Mitocondria "generatorul celulei"  este organitul unde se descompun lipidele, glucidele, proteinele pentru a se forma energia (ATP adenozin trifosfat- molecule ce servesc nevoilor energetice celulare). In interiorul mitocondriei, un proces numit respirație celulară este complet atunci când oxigenul se combină cu electroni  și hidrogen pentru a forma apa. Mitocondria își ia oxigenul din aerul inspirat, acesta fiind și principalul motiv pentru care noi avem nevoie de oxigen. Fără oxigen mitocondria produce insuficient ATP (energie), fără ATP suficient celulele mor. Când tot mai multe celule mor din cauza lipsei de oxigen și  ATP,  organsimul nostru NU supraviețuiește.

5. Citoscheletul  este structura de suport a celuei. Structurile principale ale citoscheletului sunt: microtubulii, microfilamentele și filamentele intermediare.

6. Cili și Flagelii sunt niște extensii ale celulelor. Unele celule conțin flageli iar altele cili.
Flagelul este asemănător firului de păr și lungimea sa este mai mare comparativ cu cea a cililor. Flagelul asigură mișcarea unor celule cum ar fi spermatozoizii.
Cilii sunt mai scurți decât flagelii și sunt mai numeroși decât aceștia. Cilii se găsesc in tractul respirator in căile aeriene superioare pe care le căptușesc ondulându-se in mod sincron deplasând stratul de mucus cu particule străine (praf, bacterii, microbi) prinse in el.

NUCLEUL
 
Cu excepția globulelor roșii TOATE CELULELE UMANE AU NUCLEU!!!
Nucleul este alcătuit din:
1.Histone (proteine)
2.ADN (acid dezoxiribonucleic)
 ADN-ul se organizează din cromozomii (unități liniare).
 Segmentele cromozomilor se numesc gene. Există 30.000 de gene in nucleii celulelor umane.
 Histonele sunt cadrul de sprijin al ADN-ului. Ele se unesc cu ADN-ul pentru a forma structuri electronomicroscopice numite nucleozomi
 Nucleozomii se unesc intre ei și formează cromozomul.

REȚINE! 
Din nucleozomi rezultă cromozomii!

Nucleul este inconjurat și el de o membrană ce se numește inveliș nuclear.
Invelișul nuclear are o structură membranară dublă ce este alcătuită din două straturi membranare duble de fosfolipide (dublu față de membrana plasmatică care conține doar un strat dublu de fosfolipide.)
Porii membranei invelișului nuclear permit nucleului să comunice cu citoplasma celulei.

In interiorul nucleului se mai găsesc doua sau mai multe mase dense numite nucleoli.
Nucleolii conțin acid ribonucleic (ARN). Acest acid intervine in formarea unor particule submicroscopice numite ribozomi.

MIȘCĂRILE MOLECULARE
Sunt următoarele:
1. Difuziune
2. Osmoză
3. Difuziune Facilitată
4. Transport Activ
5. Endocitoză
6. Exocitoză


Memebrana Plasmatică este semipermebilă (permite trecerea doar unor molecule, cum ar fi celor de apă)
 
OK, dar ce inseamnă acest lucru? 
Inseamnă că molecule mici precum apa, oxigenul, dioxidul de carbon, lipidele, pot aluneca cu ușurință printre moleculele fosfolipidece insă moleculele mari nu pot. Așadar, pentru ca citoplasma să poată comunica cu mediul extern, substanțele trebuie să poată trece cumva prin membrana plasmatică. Cum?
Prin mișcările moleculare pe care le vom detalia acum și vom vedea ce inseamnă fiecare in parte.

1. DIFUZIUNEA. Un tip de mișcare moleculară ce transportă moleculele dintr-o zonă cu concentrație mare intr-o zonă cu concentrație mică (diferență numită GRADIENT DE CONCENTRAȚIE)
Difuziunea apare deoarece celulele sunt intr-o continuă coliziune (se ciocnesc violent) una cu cealaltă. EX: In plămâni moleculele de oxigen trec din alveole  prin difuziune in globulele roșii.

2. OSMOZA. Osmoza reprezintă difuziunea moleculelor de apă printr-o membrană semipermeabilă dintr-o zonă cu concentrație mică a substanței dizolvate intr-o zonă cu concentrație mare.
 SOLVIT - o substanță chimică dizolvată in lichid
 SOLVENT - lichidul in care substanța chimică este dizolvată
Exemplu de solvit este clorura de sodiu (sarea)


Osmoza poate fi hipertonă, hipotonă și izotonă.

Intr-un proces de osmoză hipertonă introducem celulele umane care au concentrația sării de 1% intr-o soluție unde sarea are concentrația de 5%. Astfel concentrația mai mare a sării (solvitului) se află in afara celulei. Se deduce astfel că apa din interiorul celui se va indrepta spre concentrația mai mare de sare adică in exterior. Rezultatul acestui proces este zbârcirea celulei. De aici provine și numele de *hiperton* din cauza faptului că soluția are concentrația sării mai mare.

Intr-un proces de osmoză hipotonă introducem celula care are tot 1% sare intr-o soluție cu doar 0.3% sare. In acest caz celula are concentrația sării mai mare decăt soluția in care am introdus-o. Așadar soluția care este apă, este atrasă in interiorul celulei pentru că acolo se găsește mai multă sare. Osmoza face ca celula să se umfle și chiar să se lizeze (să se rupă)

Intr-un proces de osmoză izotonă celula rămâne impecabilă, nici nu se umflă și nici nu se zbârcește, deoarece concentrațiile sării sunt la fel atât in celulă cât și in soluția in care am introdus celula. Astfel osmoza nu se produce.

3. DIFUZIUNEA FACILITATĂ
Se diferențiază de difuziunea propriu-zisă prin faptul că este asistată de proteine. Ea permite doar trecerea anumitor molecule dint-o zonă cu concentrație mare intr-o zonă cu concentrație mică.

4. TRANSPORTUL ACTIV
Acest tip de mișcare moleculară necesită energie furnizată de ATP. Proteinele transportoare transportă compușii chimici dintr-o regiune cu concentrație mică intr-una cu concentrație mare. Rata transportului activ cât și a difuziunii facilitate este limitată de numărul proteinelor transportoare.

5. ENDOCITOZA
In endocitoză o mică parte din membrana plasmatică se pliază și inglobează mici volume de lichid de la suprafața celulei. Apoi membrana se inchide dând naștere unei vezicule ce va migra in citoplasmă.
Fagocitoa - când endocitoza implică material solid
Pinocitoză - când endocitoza implică material lichid.

6. EXOCITOZA
Exocitoza este exact opusul Endocitozei. 
Dacă Endocitoza inglobeză, atrage substanțele, Exocitoza le eliberează.
Exocitoza este utilizată in:
- secreția hormonilor de către celulele endocrine
- eliberarea neurotransmițătorilor de la nivelul terminațiilor celulelor nervoase
- secreția de mucus de celulele din diferite organe
In timpul exocitozei veziculele migrează către membrana cu care fuzionează. Zona fuzionată se rupe imprăștiind astfel substanțele din vezicule.

UNTIL NEXT TIME!